duminică, 9 ianuarie 2011

Organul creator ar poetului!

Mi s-a reamintit recent una dintre asa-zisele mele gafe mai mult sau mai putin literare din liceu. atunci, in naivitatea mea, am spus cu convingere ca organul creator al poetului este inima! si organul m-a urmat apoi in grupul meu restrans de prieteni alaturi de " ca o entitate proasta, ce sta pe-o fereastra...cu gratii" - dar despre asta voi vorbi alta data.
Acum sincer, de ce nu organul creator? si ce daca inspira o imagine falica? care dintre noi are ceva cu falicul?!?(si mai ales de ce?) cum poate fi privita creatia altfel? masculin, puternic, usor tabu...cum se creeaza daca nu cu avant, cu forta, din ce in ce mai accelerat si mai viu pana cand te curati de toate pacatele si adormi cu capul pe masa cu penita in mana fara sa mai ai vlaga sa spui noapte buna si ...cum altfel daca nu viu si pulsand si excitant este momentul in care mana o ia la fuga si cuvintele se scriu inainte de a fi macar concepute. cum sa nu fie vorba despre un organ creator? un ORGAN creator! cand pulsul iti creste rapid pe masura ce ti se termina frazele si totul devine o fuga, o goana dupa acel ultim semn de punctuatie care va fi trofeul tau, succesul tau, tu! viu! potent! satisfacut!
imi mentin organul creator al poateului! asa aprig si muscator de ureche cum este.