...

http://www.cgunit.net/2010/07/charlie-isoe.html

iar am uitat cine sunt. banuiesc ca e un fenomen normal. cred ca fiecare dintre voi a patit treburi de-astea macar o data pana acum si cred ca asta ma frustreaza si mai mult. criza identitara combinata cu halucinatii si dubioase perceptii olfactive. am fost atat de bine antrenata sa dispretuiesc trairile puternice incat acum toate imi par teatrale asa ca le invelesc frumusel intr-un val de amorteala si nu mai inteleg nimic. si mi-e dor. tot timpul! voi cum vedeti momentele intime de fericire? ce miros au? cum va gadila papilele gustative?
voi scrie un roman, sub influenta lui eliade si a lui cartarescu! voi scrie un roman despre suferinta adolescentului frustrat si introvertit si voi elogia placerile intelectuale, voi calca in picioare carnalul si voi fi si eu cineva...ma voi asocia si eu cu cineva...
as vrea sa pot explica mai bine, as vrea sa ma fac inteleasa si diagnosticata...cu alte cuvinte nu vad nimic, ceata si atat ... gol...insasi cuvintele pe care le aliniez sunt dictate si taraite pe tastatura de un subconstient blazat si ...lent. nici macar nu ma plang - ar cere o vaga parere de rau, o vibrare emotionala - eu una sunt inerta. ce spun absentii mei prienteni? cat ma dispretuiesc si ma plang ei acum?