Organul creator ar poetului!

Mi s-a reamintit recent una dintre asa-zisele mele gafe mai mult sau mai putin literare din liceu. atunci, in naivitatea mea, am spus cu convingere ca organul creator al poetului este inima! si organul m-a urmat apoi in grupul meu restrans de prieteni alaturi de " ca o entitate proasta, ce sta pe-o fereastra...cu gratii" - dar despre asta voi vorbi alta data.
Acum sincer, de ce nu organul creator? si ce daca inspira o imagine falica? care dintre noi are ceva cu falicul?!?(si mai ales de ce?) cum poate fi privita creatia altfel? masculin, puternic, usor tabu...cum se creeaza daca nu cu avant, cu forta, din ce in ce mai accelerat si mai viu pana cand te curati de toate pacatele si adormi cu capul pe masa cu penita in mana fara sa mai ai vlaga sa spui noapte buna si ...cum altfel daca nu viu si pulsand si excitant este momentul in care mana o ia la fuga si cuvintele se scriu inainte de a fi macar concepute. cum sa nu fie vorba despre un organ creator? un ORGAN creator! cand pulsul iti creste rapid pe masura ce ti se termina frazele si totul devine o fuga, o goana dupa acel ultim semn de punctuatie care va fi trofeul tau, succesul tau, tu! viu! potent! satisfacut!
imi mentin organul creator al poateului! asa aprig si muscator de ureche cum este.

filme...stupid, really

despre oglinzi

am o curiozitate felina...ma fascineaza oglinzile,la modul ca...stii...momentul ala in care asezi un pui de caine in fata unei oglinzi si incepe sa planga de frica...e ceva nenatural in acea reflexie...e ceva exterior mie care reactioneaza diferit, care rezoneaza diferit. Nu recunosc eul meu din oglinda...nu ma asociez cu el, nu il accept ca facand parte din mine... la nivel instinctual imi e frica de el si de ce reprezinta...cu toate acestea ma fascineaza ...as putea sta ore intregi terifiata de insistenta cu care strainul acela ma priveste, ma analizeaza, cautand ceva, intreband ceva cu fiecare expresie faciala...ore intregi...bine...minute,pline de incordare si aer sechestrat in gat, de intrebari care ruleaza ca o banda stricata prin mintea lui si in acelasi timp capul meu...gandurile lui sunt dublate intr-o voce care pare mai potrivita pentru mine dar nu par a fi gandurile mele, reactiile lui se traduc in ceea ce eu simt ca fiind corpul meu dar mai lent, mai sincopat, mai lipsit de ritm...si intr-un final frica...se vede frica animalica, se transpune brusc nenaturalul experientei, il vede si el si mi-l arata si mie ... si gata. Ma ridic calma, verific daca mi s-a intins rimelul, imi hranesc gerbilii si plec la munca.
ma fascineaza oglinzile...

...

http://www.cgunit.net/2010/07/charlie-isoe.html

iar am uitat cine sunt. banuiesc ca e un fenomen normal. cred ca fiecare dintre voi a patit treburi de-astea macar o data pana acum si cred ca asta ma frustreaza si mai mult. criza identitara combinata cu halucinatii si dubioase perceptii olfactive. am fost atat de bine antrenata sa dispretuiesc trairile puternice incat acum toate imi par teatrale asa ca le invelesc frumusel intr-un val de amorteala si nu mai inteleg nimic. si mi-e dor. tot timpul! voi cum vedeti momentele intime de fericire? ce miros au? cum va gadila papilele gustative?
voi scrie un roman, sub influenta lui eliade si a lui cartarescu! voi scrie un roman despre suferinta adolescentului frustrat si introvertit si voi elogia placerile intelectuale, voi calca in picioare carnalul si voi fi si eu cineva...ma voi asocia si eu cu cineva...
as vrea sa pot explica mai bine, as vrea sa ma fac inteleasa si diagnosticata...cu alte cuvinte nu vad nimic, ceata si atat ... gol...insasi cuvintele pe care le aliniez sunt dictate si taraite pe tastatura de un subconstient blazat si ...lent. nici macar nu ma plang - ar cere o vaga parere de rau, o vibrare emotionala - eu una sunt inerta. ce spun absentii mei prienteni? cat ma dispretuiesc si ma plang ei acum?

sirop si deitati

afara ploua...e a doua zi...

propun sa ne masuram temeinic membrele, talia, nasul, unghiile; sa ne numaram toti pistruii, cosurile si petele de (la) ficat. sa ne cartografiem dealurile celulitice, sa ne schitam ridurile si sa inventariem fiecare fir de par alaturi de papila lui albicioasa PENTRU CA a venit momentul sa ne cunoastem, sa ne citim coperta! va cer obiectivitate! priviti-va prin ochii tulburi ai santieristului turmentat, schimbati lentilele si analizati cu etatea urat mirositoare a vecinei de la 3, cu simtul raspunderii corporatiste si in cele din urma, cele mai din urma, cu spirit liber de blugi taiati si tricouri sub dus (pentru explicitarea metaforei (?) a se citi nota 1).   

acum te cunosti! acum stii cine esti dincolo de spirit, vise, sperante, principii si oglinzi deformate! asta esti tu si-ti porti tatuat in pori biografia. o afisezi fara pudoare, fara perdea si voieurul din mine iti multumeste! antropologic vorbind esti un specimen chiar reusit!

nota 1:

"Un rocker jegos şi slinos se decide la un moment dat să se spele. Şi începe el să se spele, şi dă jos un strat de jeg:

- Mda, parcă sînt mai curat.

Şi se mai spală puţin, şi mai dă jos un strat de jeg:

- Mda, parcă sînt şi mai curat.

Şi se mai spală puţin, şi mai dă jos încă un strat de jeg:

- A, uite şi tricoul cu Metallica! "